Ce mai mancam?

Cu cata pofta poate specia umană sa se înfrupte din carnea colegilor noştri de planetă, necuvîntători si fără de apărare? Cum poţi ca în momente în care teoria evolutionista a lui Darwin încă mai sta în picioare sa devorezi cu nesaţ o specie încă inferioară ţie? Poate merităm ca peste un milion de ani sa fim împănaţi cu usturoi si alte condimente deloc scumpe, afumaţi si vînduti pe tarabe unei specii evoluate din cîini, care sa ne trateze precum o carne de proastă calitate, atoasă, cumparata preponderent de familiile sărace de pechinezi.
Ne bucurăm de hoitul porcului sau al cocoşului din curte mai ceva decît o făceau canibalii pentru fesele rudelor apropiate, devorate cu nesaţ de apropiati în cadrul "serviciului funerar". Îi gătim în ciorbă, îi rulăm în vită de vie si îi numim "sarmale", le prăjim ficăteii şi-i mîncăm cu mămăliguţă si mujdei precum cel mai natural lucru din lume. Si poate asa si este, un fapt cat se poate de natural. Însă, odată acest compromis făcut, am lăsat sa se întrevadă cat se poate de mult natura noastră animalica. Si nu se cade pentru o specie cu pretenţii de superioritate în constiinta, inteligenţă si grai articulat. Cam atat... Eu merg în seara asta la concert în City Blues si voi bea multă bere... din cereale :)
Va doresc un week-end de vis si... pofta buna!