Gigi Becali: "Stiu engleza, o simt in mine. O mai repet puţin, cam o lună, şi gata. Ştiu să vorbesc engleza, dar nu ştiu să pronunţ cum trebuie. După ce ajung acolo o să fie altfel, o să mă obişnuiesc cu engleza pentru că o să o tot vorbesc." Pai ai simti-o tu in tine daca te-ai iubi cu ea. Dar nesimtita asta se pare ca se lasa cam greu... nu vrea si gata! Si ca mai repeti acum, o luna, nu e nimic... mai grav va fi cand vei ramane repetent in fata unei lumi intregi. Du-te, du-te, si s-a dus....
Da... e minunat articolul din spread-ul de mijloc al ziarului Click! de astazi. Suntem informati de faptul ca vedeta autohtona fara nici o vina, Ramona Gabor, si-a aratat tzatzele siliconate si pictate in cadrul unei prezentari de moda a bunului ei prieten, Adrian Pescariu - machiorul care sambata asta a implinit 22 de ani. Ca fapt divers sta scris ca "si Britney si-a pictat bustul"... dar doar ca fapt divers, asa, nimic interesant... e pentru prima oara in 27 de ani cand cantareata pozeaza topless... dar nu e nimic interesant in asta, noi suntem interesati mai tare de Ramona Gabor, drept urmare punem titlu mare articolului "Ramona, cu sanii goi!"... si de ce ar trebui sa stiu eu cine naiba e Ramona asta? Si daca as sti cine e "Ramona", de ce ar trebui sa fiu mai interesat de tzatzele ei decat ale lui Britney? :) De aici, de pe fereastra camerei mele cu vedere la mare, am impresia ca autorul articolului, Razvan Voicu, a scufundat putin merituosul rol principal. Stiu cel putin doua generatii care au fost fascinati de cea din urma, fete si baieti deopotriva. A fost un adevarat fenomen, ar merita totusi sa fie subiectul principal al unui articol in Click!... In rest... ma bucura faptul ca, chiar daca mai putin decat de cele ale Ramonei Gabor, si el e interesat de tzatzele lui Britney :)
Mother, do you think they'll drop the bomb? Mother, do you think they'll like this song? Mother, do you think they'll try to break my balls? Ooooowaa Mother, should I build a wall? Mother, should I run for President? Mother, should I trust the government? Mother, will they put me in the firing line? Ooooowaa Is it just a waste of time? Hush, my baby. Baby, don't you cry. Momma's gonna make all of your nightmares come true. Momma's gonna put all of her fears into you. Momma's gonna keep you right here under her wing. She won't let you fly, but she might let you sing. Momma's gonna keep Baby cozy and warm. Oooo Babe. Oooo Babe. Ooo Babe, of course Momma's gonna help build a wall. Mother, do you think she's good enough, For me? Mother, do you think she's dangerous, To me? Mother will she tear your little boy apart? Ooooowaa Mother, will she break my heart? Hush, my baby. Baby, don't you cry. Momma's gonna check out all your girlfriends for you. Momma won't let anyone dirty get through. Momma's gonna wait up until you get in. Momma will always find out where you've been. Momma's gonna keep Baby healthy and clean. Oooo Babe. Oooo Babe. Ooo Babe, you'll always be Baby to me. Mother, did it need to be so hïgh?
Cu cata pofta poate specia umană sa se înfrupte din carnea colegilor noştri de planetă, necuvîntători si fără de apărare? Cum poţi ca în momente în care teoria evolutionista a lui Darwin încă mai sta în picioare sa devorezi cu nesaţ o specie încă inferioară ţie? Poate merităm ca peste un milion de ani sa fim împănaţi cu usturoi si alte condimente deloc scumpe, afumaţi si vînduti pe tarabe unei specii evoluate din cîini, care sa ne trateze precum o carne de proastă calitate, atoasă, cumparata preponderent de familiile sărace de pechinezi. Ne bucurăm de hoitul porcului sau al cocoşului din curte mai ceva decît o făceau canibalii pentru fesele rudelor apropiate, devorate cu nesaţ de apropiati în cadrul "serviciului funerar". Îi gătim în ciorbă, îi rulăm în vită de vie si îi numim "sarmale", le prăjim ficăteii şi-i mîncăm cu mămăliguţă si mujdei precum cel mai natural lucru din lume. Si poate asa si este, un fapt cat se poate de natural. Însă, odată acest compromis făcut, am lăsat sa se întrevadă cat se poate de mult natura noastră animalica. Si nu se cade pentru o specie cu pretenţii de superioritate în constiinta, inteligenţă si grai articulat. Cam atat... Eu merg în seara asta la concert în City Blues si voi bea multă bere... din cereale :) Va doresc un week-end de vis si... pofta buna!
Exista un început pentru a simţi din nou ca trăieşti, exista un început pentru a simţi ca eşti puternic, exista un început pentru a învăţa sa suferi, exista un început pentru a învăţa sa numeri anii. Sa numeri anii care-au trecut, sa speri ca mai ai încăpe-atatia, sa afli ce i-a făcutfrumoşisis-o iei de la capăt. Drept urmare, adopt o atitudine de tinerel nestiutor, incep sa ma simt din nou puternic si necumpatat, imi reincep copilaria intr-o camera cu vedere la mare pentru ca de data asta vreau sa aud tot, sa vad tot, sa simt tot, sa nu ratez nimic. De data asta va fi mai simplu... pentru ca am mai vazut o data filmul asta. Si mai complicat pentru ca va fi al naibii de greu sa gasesc personaje care sa joace la fel de bine. Oricum, mi-a placut prima data. Si ma voi asigura ca imi voi rejuca tineretea la fel de sincer, de visator, de indragostit si de nefolositor ca prima data.
Tanar erou national, salvator al spiritului liber si eliberator al gandurilor ascunse. In a doua parte a vietii se implica tot mai mult in activitati inutile, totul culminand cu asa-numita Revolutie a Timpului Liber in urma careia s-a inlaturat total sclavagismul corporatist si cu Revolutia Liberului Arbitru ca si continuare a celei dintai.
Gigi Becali: "Stiu engleza, o simt in mine. O mai repet puţin, cam o lună, şi gata. Ştiu să vorbesc engleza, dar nu ştiu să pronunţ cum trebuie. După ce ajung acolo o să fie altfel, o să mă obişnuiesc cu engleza pentru că o să o tot vorbesc."
Da... e minunat articolul din spread-ul de mijloc al ziarului Click! de astazi. Suntem informati de faptul ca vedeta autohtona fara nici o vina, Ramona Gabor, si-a aratat tzatzele siliconate si pictate in cadrul unei prezentari de moda a bunului ei prieten, Adrian Pescariu - machiorul care sambata asta a implinit 22 de ani.
fesele rudelor apropiate, devorate cu nesaţ de apropiati în cadrul "serviciului funerar". Îi gătim în ciorbă, îi rulăm în vită de vie si îi numim "sarmale", le prăjim ficăteii şi-i mîncăm cu mămăliguţă si mujdei precum cel mai natural lucru din lume. Si poate asa si este, un fapt cat se poate de natural. Însă, odată acest compromis făcut, am lăsat sa se întrevadă cat se poate de mult natura noastră animalica. Si nu se cade pentru o specie cu pretenţii de superioritate în constiinta, inteligenţă si grai articulat. Cam atat... Eu merg în seara asta la concert în City Blues si voi bea multă bere... din cereale :)
Pentru orice exista un început.
